Ștefan Ion Ghilimescu
poet, critic și istoric literar, eseist și publicist
Ștefan Ion Ghilimescu s-a născut la 16 martie 1947 în satul Costeștii din Vale. A fost profesor în învațământul gimnazial și liceal, apoi funcționar și director la Casa de Cultură Pucioasa (19801989). Din 1990 și până în 2011 este consilier și director în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Dâmbovița. A fost profesor asociat (1992-1998) la Universitatea Valahia din Târgoviște.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din
România), în 1995 este desemnat, de Marin Sorescu, scriitor de care l-a legat o vie prietenie, bursier al Premiului Herder (Viena). În 1992 îl cunoaște pe Alexandru Ciorănescu, revenit în țară după 47 de ani de exil, unul dintre ultimii mari enciclopediști ai culturii universale. Întâlnirea cu profesorul Ciorănescu avea să-i marcheze fundamental destinul.
Iată un poet care are nostalgia organică a unor alte ape și altor ținuturi, care respiră oceanic, care simte lipsa tropicelor și a acelei fecundități a unor pământuri în care nu poți înfige un baston, că înflorește (…) – Barbu Cioculescu.
A fost unul dintre organizatorii, după revoluția din ’89, între anii 1990-2011, Concursului
Național de Literatură Moștenirea Văcăreștilor, care s-a desfăurat an de an la Târgoviște.
Deasemenea, creatorul Bienalei de Artă Plastică Gheorghe Petrașcu (1992), cu zece ediții realizate sub coordonarea sa până în 2010.
A condus, alături de poetul Ion Rușet, Cenaclul literar Luceafărul (1980-1989) al tinerilor scriitori dâmbovițeni. A fost inițiatorul revistei de cultură Longitudini și redactorul ei șef. În 2012, a devenit, pentru o perioadă, redactorul șef al revistei Târgoviștea Literarã, apoi – redactor, din 2017, al revistei Antilethe, pentru rememorarea exilului românesc.
A debutat publicistic cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu (1967) în suplimentul Pentru literatură. Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la
Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș,
Calende, Literatorul, Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar, Poesis, Nord literar, România, Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina, Manuscriptum, Litterae (Canada), Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară, Longitudini, Litere, Curier, Târgoviștea, Glasul cetății, Dâmbovița, Kindia, Realitatea dâmbovițeană, Târgoviștea Literară etc.
A primit premii precum: Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Pitești – în 2005 (Tranziția politică. Politica tranziției); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Pitești – în 2008 (România exilată. George & Alexandru Ciorănescu). Premiul revistei Cafeneaua Literară pe 2012, împreună cu Gheorghe Grigurcu și Daniel Corbu; Premiul Opera Omnia al U.S. pe 2017, pentru întreaga operă.